Proverbele 14 VDCL

1. Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nebunia o surpă cu înseși mâinile sale.

2. Cel ce umblă în dreptatea lui se teme de Domnul, dar cel sucit în căile lui îl disprețuiește.

3. În gura nebunului este o nuia de mândrie, dar buzele înțelepților îi păzesc.

4. Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar câștigul mult este prin puterea boului.

5. Martorul credincios nu va minți, dar martorul mincinos spune minciuni.

6. Batjocoritorul caută înțelepciune și n‐o găsește, dar cunoștința este ușoară pentru cel cu minte.

7. Du‐te înaintea unui nebun și nu vei vedea în el buzele cunoștinței.

8. Înțelepciunea celui cuminte este să‐și deosebească însăși calea sa, dar nebunia nebunilor este amăgire.

9. Nebunii glumesc cu păcatul, dar între cei cinstiți este bunăvoință.

10. Inima singură își știe amărăciunea și un străin nu se amestecă în bucuria ei.

11. Casa celor răi va fi răsturnată, dar cortul celor drepți va înflori.

12. E o cale care pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei sunt căile morții.

13. Inima este tristă chiar în mijlocul râsului și sfârșitul bucuriei este întristarea.

14. Cel ce dă înapoi cu inima se va sătura de căile lui și omul bun se va sătura de sine însuși.

15. Prostul crede orice vorbă, dar cel cuminte ia seama la pașii săi.

16. Înțeleptul se teme și se depărtează de rău; dar nebunul se îngâmfă și este încrezător.

17. Cel iute la mânie va face nebunie și bărbatul viclean este urât.

18. Cei proști moștenesc nebunie, dar cei cuminți se încunună cu cunoștința.

19. Cel rău se pleacă înaintea celui bun și cei răi la porțile celui drept.

20. Săracul este urât chiar și de aproapele său, dar bogatul are mulți prieteni.

21. Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce se îndură de cei necăjiți, ferice de el!

22. Oare nu se rătăcesc cei ce urzesc răul? Dar îndurarea și credincioșia sunt pentru cei ce plănuiesc binele.

23. În orice muncă este câștig, dar vorbăria buzelor aduce numai lipsă.

24. Cununa înțelepților este avuția lor, dar nebunia neghiobilor este numai nebunie.

25. Martorul adevărat izbăvește suflete, dar cel ce spune minciuni este amăgire.

26. În frica Domnului este încredere tare și copiii săi vor avea un loc de adăpost.

27. Frica Domnului este un izvor de viață ca să abată pe om de lațurile morții.

28. Slava împăratului este în mulțimea poporului, dar pieirea domnului este în lipsă de popor.

29. Cel încet la mânie este cu multă pricepere, dar cel iute cu duhul înalță nebunia.

30. Inima sănătoasă este viața cărnii, dar pizma este putrezirea oaselor.

31. Cel ce apasă pe sărac batjocorește pe Făcătorul său, dar cel ce se îndură de cel nevoiaș îl cinstește.

32. Cel rău este prăbușit în răutatea sa, dar dreptul va avea încredere la moartea sa.

33. Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput, dar ce este în pieptul nebunului se face cunoscut.

34. Dreptatea înalță un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.

35. Bunăvoința împăratului este față de slujitorul înțelept, dar mânia sa este asupra celui ce face rușine.