Proverbele 17 VBRC2020
1. Mai bine o bucată de [pâine] uscată, în liniște, decât o casă plină de [cărnuri] jertfite, în ceartă.
2. Slujitorul prudent stăpânește peste fiul care face de rușine și în mijlocul fraților împarte moștenirea.
3. Vasul de topit este pentru argint și cuptorul, pentru aur, dar cel care încearcă inimile este Domnul.
4. Cel rău este atent la buzele nelegiuite și mincinosul își pleacă urechea la limba distrugătoare.
5. Cel care-și bate joc de cel necăjit îl disprețuiește pe cel care l-a făcut, iar bucuria pentru nenorocire nu este [considerată] curată.
6. Cununa bătrânilor sunt nepoții, iar gloria fiilor sunt părinții lor.
7. Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte; cu atât mai puțin cu un nobil, buzele mincinoase.
8. Piatra prețioasă este un dar pentru cel care o primește; oriunde se întoarce, are succes.
9. Cine acoperă vinovăția caută iubire, dar cine repetă fapta îi dezbină pe prieteni.
10. Reproșul pătrunde în cel priceput mai mult decât o sută de lovituri în cel nesimțit.
11. Cel rău caută numai răzvrătire, dar mesagerul crud este trimis împotriva lui.
12. Mai bine este ca un om să întâlnească o ursoaică fără pui decât un nesimțit în nebunia lui.
13. Cât despre cel care întoarce răul în schimbul binelui, nu se va îndepărta răul de casa lui.
14. Începutul neînțelegerii este ca revărsarea apei. Înainte să izbucnească cearta, abandonează!
15. A-l îndreptăți pe cel vinovat înseamnă a-l face vinovat pe cel drept: amândouă sunt abominábile pentru Domnul.
16. Pentru ce este prețul în mâna celui nesimțit? Ca să dobândească înțelepciune, când el nu are inimă?
17. Prietenul iubește în orice timp, se naște ca un frate în strâmtorare.
18. Omul sărac la inimă este cel care bate palma, cel care garantează pentru aproapele său.
19. Cel care iubește vinovăția iubește învrăjbirea, iar cine-și înalță poarta caută zdrobirea.
20. Cel strâmb la inimă nu va găsi binele, iar cel cu limba schimbătoare va cădea [pradă] răului.
21. Cel care dă naștere unui nesimțit este spre chinul lui; nu se bucură tatăl unui nebun.
22. Inima veselă face bine sănătății, dar un duh abătut usucă vigoarea.
23. Cel vinovat ia darul pe sub poală ca să încline căile judecății.
24. Înțelepciunea este în fața celui priceput, dar ochii celui nesimțit sunt spre marginile pământului.
25. Fiul nesimțit este indignare pentru tatăl său, amărăciune pentru cea care l-a născut.
26. Nu este deloc bine să-l pedepsești pe cel drept, nici să-i lovești pe cei nobili din cauza dreptății.
27. Cel care are cunoaștere își ține cuvintele, iar omul care înțelege este calm cu duhul.
28. Chiar și un nebun, dacă ar tăcea, ar fi considerat înțelept și cine-și închide buzele, priceput.