Proverbele 17 VDC
1. Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
2. Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine și va împărți moștenirea cu frații lui.
3. Tigaia lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul, dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5. Cine își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor și părinții sunt slava copiilor lor.
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!
8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.
9. Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12. Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13. Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa.
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți.
15. Cel ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16. La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte!
17. Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.
18. Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său.
19. Cine iubește certurile iubește păcatul și cine-și zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.
20. Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea și cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21. Cine dă naștere unui nebun va avea întristare și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
23. Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății.
24. Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut.
26. Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27. Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința și cine are duhul potolit este un om priceput.
28. Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura.