Proverbele 17 VDCL
1. Mai bine este o bucată de pâine uscată și pace decât o casă plină de jertfe, cu ceartă.
2. Sluga înțeleaptă va domni peste fiul aducător de rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3. Tigaia de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile.
4. Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nelegiuite; și mincinosul pleacă urechea la limba dărăpănării.
5. Cel ce râde de cel sărac ocărăște pe Făcătorul său. Cel ce se bucură de nenorocire nu va fi socotit nevinovat.
6. Cununa bătrânilor sunt copiii copiilor și slava copiilor sunt părinții lor.
7. Limba aleasă nu se potrivește netrebnicului: cu cât mai puțin buzele mincinoase pentru un mai mare.
8. Darul este o piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește.
9. Cel ce acoperă greșeala caută iubire, dar cel ce istorisește iarăși un lucru, dezbină pe prieteni de aproape.
10. Mustrarea pătrunde mai adânc în cel ce are pricepere decât o sută de lovituri în cel nebun.
11. Răzvrătirea caută numai răscoală, dar un sol nemilos se va trimite împotriva ei.
12. Mai bine să întâmpine pe om o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui.
13. Cel ce răsplătește binele cu rău, răul nu se va depărta de casa lui.
14. Începutul certei este ca și când s‐ar da drumul apelor; de aceea părăsește cearta înainte de a se aprinde.
15. Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt deopotrivă o urâciune Domnului.
16. La ce slujește prețul în mâna nebunului ca să‐și cumpere înțelepciune, când îi lipsește mintea?
17. Prietenul iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare.
18. Un om lipsit de minte bate palma, punându‐se chezaș pentru aproapele său.
19. Cel ce iubește cearta, iubește păcatul; cel ce își face poarta înaltă caută pieire.
20. Cel ce este rău la inimă nu află binele și cel ce are limba sucită cade în nenorocire.
21. Cel ce naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie.
22. O inimă veselă dă bună vindecare, dar duhul frânt usucă oasele.
23. Cel rău ia un dar din sân ca să sucească și căile judecății.
24. Înțelepciunea este înaintea feței celui ce are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului.
25. Fiul nebun este supărarea tatălui său și amărăciunea celei ce l‐a născut.
26. Nu e bine a pedepsi pe cel drept, nici a bate pe cei mari pentru dreptatea lor.
27. Cel ce are cunoștință își înfrânează cuvintele și cel cu sânge rece este un om cu pricepere.
28. Chiar nebunul când tace este socotit înțelept, priceput când își închide buzele.