Proverbele 20 VDC
1. Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept.
2. Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu; cine îl supără păcătuiește împotriva sa însuși.
3. Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.
4. Toamna, leneșul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!
5. Sfaturile în inima omului sunt ca niște ape adânci, dar omul priceput știe să scoată din ele.
6. Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?
7. Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!
8. Împăratul care șade pe scaunul de domnie al dreptății risipește orice rău cu privirea lui.
9. Cine poate zice: „Mi-am curățit inima, sunt curat de păcatul meu”?
10. Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.
11. Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană.
12. Urechea care aude și ochiul care vede, și pe una, și pe celălalt, Domnul le-a făcut.
13. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii și te vei sătura de pâine!
14. „Rău! Rău!” zice cumpărătorul și, plecând, se fericește.
15. Este aur și sunt multe mărgăritare; dar buzele înțelepte sunt un lucru scump.
16. Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul; și ține-l zălog pentru alții!
17. Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș.
18. Planurile se pun la cale prin sfat. Fă războiul cu chibzuință!
19. Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucrurile ascunse, și cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci.
20. Dacă cineva blestemă pe tatăl său și pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.
21. O moștenire repede câștigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârșit.
22. Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiește în Domnul, și El te va ajuta.
23. Domnul urăște două feluri de greutăți, și cântarul mincinos nu este un lucru bun.
24. Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa?
25. Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfântă și, abia după ce a făcut juruința, să se gândească.
26. Un împărat înțelept vântură pe cei răi și trece cu roata peste ei.
27. Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.
28. Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat, și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate.
29. Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi.
30. Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile și vânătăile până la rană.