Proverbele 21 BIV2014

1. E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.

2. Omul, mereu, se socotește Fără prihană că pășește; Dar inima o cercetează Domnul, căci El poate s-o vază.

3. Dreptate dacă s-a făcut În judecată, mai plăcut E lucru-acesta Domnului, Decât jertfele omului.

4. Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.

5. Când omul harnic plănuiește, Numai belșug el dobândește; Dar cel ce-n grabă doar lucrează, Mereu în lipsuri se-nglodează.

6. Comorile ce-au să se-adune Doar cu minciuni, deșertăciune Sunt ele și pieire dau Acelora care le au.

7. Sunt măturați de silnicie Cei răi, căci după cum se știe, Lor nici dreptatea nu le place, Nici lucru drept nu vor a face.

8. Pe strâmbe căi, cel vinovat Va merge; cel nevinovat, Doar calea dreaptă, o va ține, Făcând mereu ce este bine.

9. Mai bine e să locuiești Pe casă, decât să trăiești În ea – oricât ar fi de mare – C-o soață rea, gâlcevitoare.

10. Sufletul celui rău dorește Doar răul și nu prețuiește Nimeni, nimic, în ochii lui.

11. Când batjocoritorului, Pedeapsa binemeritată Are să-i fie aplicată, Prostul devine om deștept; Iar când omului înțelept, Învățături au să se dea, Știință prostul o să ia.

12. Omul neprihănit privește Spre casa-n care locuiește Cel rău, văzând cum toți cei răi Sunt aruncați – sub ochii săi – În valul de nenorocire Care îi poartă spre pieire.

13. Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.

14. Un dar ce-n taină e făcut, Să potolească, a putut, Mânia cea învolburată; Iar mita ce-n ascuns e dată, Înghite valul de furie.

15. Este o mare bucurie Pentru un om neprihănit, Când binele l-a-nfăptuit; Dar pentru cei ce-n rău lucrează, Să facă bine, e o groază.

16. Acel care va părăsi Înțelepciunea, va găsi Un loc de-odihnă și-alinare, Chiar în a morții adunare.

17. Cine, petrecerea, iubește, Lipsit e; nu se-mbogățește Nici cel ce este iubitor De-aromele dresurilor Și este băutor de vin Sorbind al viței rod, din plin.

18. Cel rău, preț de răscumpărare, Îi va slujii acelui care Neprihănit s-a arătat. La fel va fi cu cel stricat, Slujind neprihăniților, Preț al răscumpărării lor.

19. Într-un pustiu de locuiești, Mai bine-i decât să trăiești Cu o nevastă îmbufnată, Gâlcevitoare și-ncruntată.

20. Comori de preț în casă are Cel înțelept; dar omul care Lipsit de minte s-a vădit, Averile și-a risipit.

21. Acela care va dori Doar bine și va urmări Neprihănirea, va avea Viață și slavă-asemenea.

22. A celor mai viteji cetate, Cel înțelept – dacă vrea – poate S-o cucerească și doboară Puterea ce o înconjoară.

23. Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor.

24. Se cheamă batjocoritor, Cel mândru și trufaș și rău: El va trudi, în lucrul său, Aprins de a lui îngâmfare.

25. Pe leneș au să îl omoare Poftele lui, pentru că el Nu va munci, în nici un fel.

26. În timp ce el mereu poftește, Neprihănitul dăruiește, Cu dragoste, ceea ce are.

27. Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.

28. Un martor mincinos pieri-va; Dar cel care s-asculte ști-va, Întotdeauna când vorbește Numai izbândă dobândește.

29. Omul cel rău într-una are Nerușinată-nfățișare; Dar omul cel neprihănit, Cărarea și-a-mbunătățit.

30. Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.

31. ‘Geaba, în zi de bătălie, Calul gătit are să fie, Căci biruința, tot mereu, Se află doar la Dumnezeu.