Proverbele 26 BVA
1. Așa cum nu este normal să cadă zăpada în timpul verii și ploaia în perioada seceratului, nici onoarea nu este compatibilă cu un nebun.
2. Cum sare vrabia dintr-un loc în altul și cum zboară (în zigzag) rândunica, la fel nu rămâne (ca să își producă efectul) blestemul nejustificat.
3. Biciul este pentru cal, căpăstrul pentru măgar, și nuiaua pentru spatele nebunilor.
4. Nu răspunde nebunului conform nebuniei lui astfel încât să semeni cu el!
5. Dar răspunde nebunului conform nebuniei lui, ca să nu îi permiți să se considere înțelept!
6. Cel care trimite un mesaj printr-un nebun, își taie singur picioarele și bea violență.
7. Un proverb în gura unor nebuni este ca picioarele paralizate care atârnă fără să poată fi folosite.
8. Onoarea acordată unui nebun este ca legarea unei pietre în praștie.
9. Un proverb spus de gura unui prost este ca un tufiș de spini în mâna unui om beat.
10. Cel care angajează pe un nebun sau pe orice om pe care îl vede trecând, este ca un luptător cu arcul care rănește pe oricine.
11. Nebunul revine la prostiile lui exact cum se întoarce câinele la ce a vomat.
12. Dacă remarci vreun om care se consideră (deja suficient de) înțelept, să știi că există mai multă speranță pentru un nebun decât pentru el.
13. Leneșul spune: „Este un leu pe drum! El se plimbă pe străzi!”
14. Cum se mișcă ușa pe balamalele ei, la fel se întoarce și leneșul în patul lui.
15. Își duce mâna până în vasul cu mâncare, dar este prea dificil pentru el să o aducă înapoi la gură.
16. Leneșul se consideră mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu înțelepciune.
17. Un călător care se implică într-o ceartă la care nu era obligat să participe, este ca un om care prinde un câine de urechi.
18. Omul care își înșală semenul și apoi spune: „Doar am glumit!”,
19. este ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și mortale.
20. Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai există niciun defăimător, cearta încetează.
21. La fel cum cărbunele face jar sau cum lemnul produce foc, omul căruia îi place cearta, declanșează conflicte.
22. Cuvintele celui care defăimează sunt ca niște prăjituri care alunecă până în stomac.
23. Buzele prefăcute și inima rea sunt ca un vas de pământ poleit cu argint.
24. Omul rău vorbește prefăcut (în om bun); dar în mintea lui, el concepe înșelăciunea.
25. Deși vorbirea lui este încântătoare, să nu îl crezi; pentru că în inima lui sunt șapte fapte mizerabile!
26. Ura lui poate fi ascunsă (temporar) prin ipocrizie; dar răutatea îi va fi descoperită în public.
27. Cine sapă o groapă, va cădea în ea; și piatra (de mari dimensiuni) se întoarce chiar peste cel care o mișcă din locul ei.
28. Limba mincinoasă îi urăște pe cei răniți de ea; și gura care laudă (pe altul) în mod exagerat, produce ruina.