Proverbele 5 VDC

1. Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea,

2. ca să fii cu chibzuință și buzele tale să aibă cunoștință.

3. Căci buzele femeii străine strecoară miere și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,

4. dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.

5. Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților.

6. Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.

7. Și acum, fiule, ascultă-mă și nu te abate de la cuvintele gurii mele:

8. depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei,

9. ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta și unui om fără milă anii tăi,

10. ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta și tu să te trudești pentru casa altuia,

11. ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi

12. și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea?

13. Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?

14. Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și adunării!”

15. Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău!

16. Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară? Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?

17. Lasă-le să fie numai pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine.

18. Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale!

19. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20. Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?

21. Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului și El vede toate cărările lui.

22. Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui.

23. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.