Proverbele 7 VDCL
1. Fiul meu, păzește cuvintele mele și păstrează cu tine poruncile mele!
2. Păzește poruncile mele și trăiește; și păzește îndrumarea mea ca lumina ochiului tău.
3. Înfășoară‐le în jurul degetelor tale, scrie‐le pe tabla inimii tale!
4. Zi înțelepciunii: Ești sora mea! Și cheamă priceperea ruda ta,
5. ca ele să te ferească de femeia străină, de străina care lingușește cu cuvintele ei.
6. Căci la fereastra casei mele am privit prin zăbrelele mele:
7. și am zărit între cei proști, am văzut între fii, pe un tânăr fără pricepere.
8. Trecea pe uliță, pe la colțul ei; și mergea pe drumul spre casa ei;
9. în amurg, în seara zilei, în puterea nopții și în întuneric.
10. Și iată, o femeie i‐a ieșit înainte îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată;
11. bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu‐i stau acasă;
12. când pe ulițe, când pe drumuri și pândește la toate colțurile.
13. Și l‐a apucat și l‐a sărutat și cu fața nerușinată i‐a zis:
14. Am daruri de pace la mine; astăzi mi‐am plătit juruințele.
15. De aceea ți‐am ieșit înainte să‐ți caut cu tot dinadinsul fața și te‐am găsit!
16. Mi‐am împodobit patul cu covoare, cu așternut de pânzeturi de Egipt;
17. mi‐am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară.
18. Vino să ne îmbătăm cu iubiri până dimineața, să ne desfătăm cu iubiri.
19. Căci gospodarul nu‐i acasă, s‐a dus pe o cale îndelungată,
20. a luat punga cu argint în mână, va veni acasă în ziua de lună plină.
21. Cu multa ei ademenire l‐a prins cu vicleșug; l‐a silit cu lingușirea buzelor ei.
22. El a mers deodată după ea, cum merge boul la junghiere sau ca butucii pentru pedepsirea nebunului;
23. până îi va străpunge săgeata ficatul; cum se grăbește pasărea în laț și nu știe că este în joc viața ei.
24. Și acum, fiilor, ascultați‐mă, și luați aminte la cuvintele gurii mele.
25. Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu te rătăcești în cărările ei.
26. Căci a doborât pe mulți răniți și toți cei uciși de ea au fost o mare oștire.
27. Casa ei este calea spre Șeol, coborând la cămările morții.