Psalmii 10 VBRC2020

1. 1(22) làmed Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de strâmtorare?

2. 2(23) Cel nelegiuit, în mândria lui, îl asuprește pe cel sărman, care cade în cursele pe care acesta i le întinde.

3. 3(24) mem Căci nelegiuitul se laudă în dorința sufletului său, iar cel lacom [de câștig] se consideră binecuvântat de Domnul.

4. 4(25) nun Cel nelegiuit îl disprețuiește cu aroganță pe Domnul: „Nu va căuta [Dumnezeu]; nu este Dumnezeu!”. [Acestea sunt] toate gândurile lui.

5. 5(26) La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, judecățile tale sunt prea înalte înaintea lui; îi disprețuiește pe toți asupritorii săi.

6. 6(27) El spune în inima sa: „Nu mă clatin, din generație în generație nu mi se va întâmpla niciun rău!”.

7. 7(28) peh Gura lui e plină de blesteme, de înșelăciune și asuprire; sub limba lui este silnicie și nedreptate.

8. 8(29) Stă la pândă după tufișuri, ayn ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat; Ochii lui îl iscodesc pe cel nenorocit.

9. 9(30) Stă la pândă în ascunzătoare ca un leu în vizuină, stă la pândă ca să-l prindă pe cel sărman. Îl prinde pe cel sărman și îl trage în lațul său.

10. 10(31) [Cel rău] se năpustește, stă la pândă și cei nenorociți cad în puterea brațului său.

11. 11(32) El spune în inima lui: „Dumnezeu uită, își întoarce fața și nu vede niciodată”.

12. 12(33) qof Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ți mâna și nu uita de cei sărmani!

13. 13(34) De ce să-l disprețuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu, spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală”?

14. 14(35) reș Dar tu vezi, tu iei în seamă truda și indignarea și le iei în mâinile tale. În tine se abandonează cel nenorocit; tu îl ajuți pe cel orfan.

15. 15(36) sin Zdrobește brațul celui nelegiuit și caută la nelegiuirea celui rău, [pedepsește-i răutatea], ca să nu mai fie găsit!

16. 16(37) Domnul este rege în veac și în veacul veacului; vor pieri neamurile de pe pământul lui.

17. 17(38) tau Doamne, tu ai ascultat dorința celor săraci, le întărești inima; urechea ta este atentă [la ei]

18. 18(39) ca să faci judecată pentru cel orfan și pentru cel asuprit și să nu-i mai înspăimânte omul [făcut] din țărână.