Psalmii 104 BVA

1. Sufletul meu, binecuvântează-L pe Iahve! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești infinit de mare! Tu ești îmbrăcat cu grandoare și strălucire!

2. Tu Te învelești cu lumina și o îmbraci ca pe o manta. Tu instalezi cerul ca pe un cort;

3. și pui pe ape grinzile camerelor lui de sus. Îți faci car din nori; și umbli pe aripile vântului.

4. Tu Îți faci îngeri din vânturi; și folosești flăcările de foc ca slujitori ai Tăi.

5. Tu ai dat stabilitate pământului, punându-l pe temeliile lui, ca să nu se miște de acolo niciodată.

6. L-ai acoperit cu zone adânci ca atunci când l-ai fi îmbrăcat cu o haină. Apele stăteau pe munți;

7. dar când Tu le-ai făcut reproșuri, au fugit. Când a bubuit tunetului Tău, ele au început să fugă.

8. S-au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care l-ai decis pentru ele.

9. Le-ai pus o limită teritorială peste care nu li se permite să treacă – pentru ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.

10. Iahve face să țâșnească izvoarele în văi; și ele curg printre munți.

11. Toate animalele sălbatice de pe câmp se adapă din ele; și măgarii sălbatici își satisfac setea acolo.

12. Pe malul lor își construiesc cuibul păsările zburătoare, a căror voce se aude din frunziș.

13. Din camerele de sus, El udă munții; „și astfel, pământul se satură de efectul (benefic al) lucrărilor Tale.”

14. Iahve face să crească iarbă pentru vite și plante pe care le cultivă omul. El face astfel să răsară hrană (pentru om) din pământ.

15. Vinul înveselește inima omului, uleiul oferă feței strălucire; iar hrana fortifică inima omului.

16. Copacii lui Iahve – cedrii Libanului, pe care i-a sădit El – sunt bine udați.

17. În ei își fac cuibul păsările. Barza își construiește „casa” în pini.

18. Munții înalți sunt locul unde trăiesc caprele sălbatice; iar stâncile sunt un adăpost pentru viezuri.

19. Iahve a făcut luna ca să arate vremurile; iar soarele știe când să apună.

20. Tu(, Doamne,) aduci întunericul; și se face noapte. Atunci, toate animalele din pădure încep să se deplaseze prin ea.

21. Puii de leu rag de foame. Ei își cer hrana de la Dumnezeu.

22. Când răsare soarele, (animalele prădătoare de noapte) se adună și se culcă în ascunzătorile lor.

23. Atunci iese omul să meargă la lucrul lui; și muncește până seara.

24. Doamne, cât de superbe sunt lucrările pe care le-ai făcut Tu! Pe toate le-ai conceput cu înțelepciune! Pământul este plin de creaturile Tale.

25. Observ cât de încăpătoare este marea și ce suprafață imensă are ea! Acolo se mișcă vietăți fără număr – atât cele mici, cât și cele mari.

26. Pe apele ei se deplasează corăbii; și în ea se joacă acel monstru pe care l-ai creat.

27. Toate creaturile speră în Tine, ca să le dai hrana la momentul oportun.

28. Dacă Tu le-o dai, ele o primesc. Atunci când Îți deschizi mâna, ele se satură.

29. Dar dacă Îți ascunzi fața, sunt speriate; iar când le iei suflarea, ele mor și se întorc în pământ.

30. Când Îți trimiți Spiritul, vietățile (pământului) sunt (din nou) concepute; și înnoiești astfel (supra)fața pământului.

31. Doresc ca gloria lui Iahve să existe pentru eternitate! Iahve să fie satisfăcut de lucrările Sale!

32. Atunci când El privește pământul, (totul) tremură; iar când atinge munții, ei fumegă.

33. Voi cânta lui Iahve toată viața mea; voi cânta Dumnezeului meu cât voi exista!

34. Îmi doresc să am o gândire care să fie plăcută lui Iahve! Eu mă voi bucura în Iahve.

35. Să dispară păcătoșii de pe pământ; și cei răi să nu mai fie! Sufletul meu, binecuvântează-L pe Iahve! Lăudați-L pe Iahve!