Psalmii 108 BIV2014

1. Gata mi-e inima, mereu, De a-I cânta lui Dumnezeu! În fața Lui, mereu, voi sta: Din instrumente voi cânta, Căci Dumnezeu, necontenit, Drept slava mea, S-a dovedit.

2. Voi harfe și voi alăute, Haideți, treziți-vă dar, iute! Mă voi trezi, mă voi trezi! Mă voi trezi, în zori de zi!

3. Pe Dumnezeul nostru mare, Îl laud eu, printre popoare, Iar printre neamuri câte sânt, Ale Lui laude le cânt.

4. Căci bunătatea Domnului Ajunge-n ‘naltul cerului. Credincioșia-I, ne-ncetat, Până la nori, s-a ridicat.

5. Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!

6. Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta Tu scapă-ne, Degrabă, și ascultă-ne!

7. Iată că glasul Domnului Vorbit-a, în sfințenia Lui: „Nu mai e mult și biruiesc: Sihemul am să-l împărțesc Și-am să măsor ținutul tot, Cari este al văii Sucot.

8. Ținutul Galaadului Se dovedește-al Domnului. Al Meu, Manase se arată, Iar Efraimul – totodată – Tărie-i e, capului Meu. Iuda Îmi este, tot mereu, Al Meu toiag de cârmuire.

9. Despre Moab, să aveți știre Că drept lighean, Eu l-am luat, Ce-Mi este bun pentru spălat. Peste Edom – luați aminte – Arunc a Mea încălțăminte. Iar peste țara cea pe care Neamul de Filisteni o are, Scot chiote de veselie Și strigăte de bucurie!”

10. Dar cine e acela care Mă va lua pe mine, oare, Să văd cetatea întărită, Cu ziduri ‘nalte-mprejmuită? Dar cine e acela care, Către Edom mă duce, oare?

11. Nu ești Tu Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești, În bătălie s-o-nsoțești?

12. Nu Îți întoarce-al Tău obraz, Ci ajutor dă-ne-n necaz, Căci ajutorul omului Zadarnic e, ca truda lui.

13. Doar Dumnezeu e-Acela cari Ne-ajută-a face isprăvi mari. Vrăjmașii o să ni-i zdrobească Și are să își nimicească.