Psalmii 112 BIV2014

1. Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!

2. Urmașii care ai lui sânt, Vor fi puternici pe pământ, Căci fi-va binecuvântat Neamul care s-a arătat Precum că e neprihănit.

3. Omul acela, negreșit, Belșug are și bogăție, În casa lui, căci pe vecie, Neprihănirea-i dăinuiește.

4. Pe a lui cale strălucește, Mereu, lumina – bunăoară – Când negura îl înconjoară. El este drept și-ndurător, E milostiv și iertător.

5. Ce bine-i merge omului Care-i milos și-n jurul lui, Mereu e gata să ajute, Gata fiind să împrumute, Iar faptele ce-s săvârșite, După dreptate-s rânduite!

6. Omul acel, neprihănit, Nu va putea a fi clintit Și astfel, pomenirea lui, Ține în veacul veacului.

7. De rele vești, teamă nu are, Căci inima lui este tare Și-ncrezătoare tot mereu, În al său Domn și Dumnezeu.

8. Inima lui e mângâiată Și n-are teamă niciodată, Căci el își vede împlinită Dorința-n inimă nutrită, Față de oamenii cei răi, Cari se vădesc dușmani ai săi.

9. El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.

10. Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.