Psalmii 115 BIV2014

1. Doamne, nu nouă să ne dai Slavă, ci Numelui ce-L ai, Pentru credincioșia-Ți mare Și nesfârșita-Ți îndurare!

2. De ce să-ntrebe, îngâmfate, Popoarele cari sunt aflate Aici și care ne-nconjor: „Unde e Dumnezeul lor?”

3. Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.

4. Iată că idolii avuți De neamuri, sunt de mâini făcuți. Mâini omenești i-au întocmit. Ele argint au folosit, Precum și aurul curat, Atunci când idoli au turnat.

5. Au gură, însă nu vorbesc; Nimic, ai lor ochi nu zăresc.

6. Au și urechi, frumos cioplite, Dar de auz ele-s lipsite. Au nas, însă nu au miros,

7. Picioare, dar nu merg pe jos. Au mâini, dar nu le-au folosit Vreodată, pentru pipăit.

8. Asemenea idolilor, Sunt cei ce-i fac. Asemeni lor, Necontenit, sunt și acei Care își pun nădejdea-n ei.

9. Dar tu Israele, mereu, Încrede-te în Dumnezeu! Domnul îți este ajutor Și scutul tău, ocrotitor.

10. Casă a lui Aron, mereu, Încrede-te în Dumnezeu! Domnul își este ajutor Și scutul tău, ocrotitor.

11. Cei ce se tem de Dumnezeu, Să se încreadă-n El, mereu! Domnul le este ajutor Și scutul lor, ocrotitor.

12. Domnu-Și va aminti de noi. Va binecuvânta apoi, Casa ce-o are Israel Și-a lui Aron casă, la fel.

13. Domnul va binecuvânta Pe cei care vor arăta Precum că teamă au de El. Va binecuvânta, la fel, Și pe cei mici și pe cei cari Se dovedesc a fi mai mari.

14. Domnul mereu să vă sporească Și pe-ai voști’ fii să-i înmulțească!

15. Fiți binecuvântați mereu, De către Domnul Dumnezeu, De Făcătorul cerului, Precum și al pământului!

16. Iată că cerurile sânt Doar ale Lui, dar ăst pământ L-a dăruit El tuturor Feciorilor oamenilor.

17. Nu morți-L laudă, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu, Și nici cei care – bunăoară – În țara liniștii pogoară,

18. Ci noi – cei vii – vom căuta, Pe El a-L binecuvânta. Voi toți cari pe pământ v-aflați, Pe Domnu-L binecuvântați!