Psalmii 121 BIV2014

1. Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?

2. Ea-mi vine de la Dumnezeu, Cel care este făcătorul Pământului și-al cerului – El Îmi trimite ajutoru; Astfel, mereu, prin grija Lui,

3. Nu ți se clatină piciorul, Căci El este neadormit.

4. Domnul îi este păzitorul Lui Israel, necontenit, Căci El, în veci, nu dormitează.

5. De El, mereu, vei fi păzit: E umbra ta, care veghează Pe mâna-ți dreaptă. Ești ferit,

6. Astfel, de-a soarelui dogoare Și de lumina lunii reci.

7. În El, sufletu-ți – scut – își are. De rele, ești păzit, în veci.

8. El te păzește la plecare, Și-n orice loc, pe unde treci. Te-nconjură, cu grija-I mare, Și când te-ntorci: acum și-n veci.