Psalmii 129 BIV2014

1. Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!

2. Destul eu fost-am asuprit, Însă nu am fost biruit.

3. Plugari-arau spinarea mea Și brazde lungi trăgeau pe ea.

4. Dar Dumnezeu este Cel care Tăiat-a frânghia pe care O aveau oamenii cei răi, Căci El e drept, pe-ale Lui căi.

5. Cei care, ură, îi arată Sionului, fie – de-ndată – Plini de rușine, iar apoi – Speriați – să deie înapoi!

6. Fie ca iarba răsărită Pe-acoperișuri, ofilită, Fără s-o smulgă nimenea!

7. Secerătorul n-o s-o ia, Cel care legă snopi – la fel – Nu are să o ia nici el.

8. Nici călătorii nu rostesec: „Pacea Părintelui ceresc – Și binecuvântarea-I mare – Fie cu voi, cu fiecare!” „Vă binecuvântăm, mereu, În Numele lui Dumnezeu!”