Psalmii 132 BIV2014

1. Doamne, să-Ți amintești mereu, De David, de necazul greu De care fost-a încercat!

2. Să-Ți amintești cum a jurat David, în fața Celui care, Drept Nume de „Puternic” are, În Iacov. David a jurat

3. Și-n acest fel a cuvântat: „Nu voi intra în cortul meu; În pat, nu mă voi pune eu;

4. Ai mei ochi, somn, nu vor avea, Iar pleoapele-mi nu vor putea Să ațipească până când

5. N-am să-mplinesc ce am de gând, Adică până nu găsesc Un loc, al Domnului Ceresc, O locuință Celui care, Drept Nume de „Puternic” are,

6. În Iacov.” Eu am auzit Că la Efrata s-a vorbit De acel loc, și l-am aflat, În câmpul lui Iaar, de-ndat’…

7. „Haidem la locuința Lui, Să ne-nchinăm dar, Domnului!

8. Doamne, Te scoală să ai tihnă, La locul Tău pentru odihnă! Tu și al Tău chivot să fiți Acolo, ca să locuiți!

9. Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!

10. Pentru-al Tău rob, David chemat, Să nu îl lepezi, niciodat’, Pe unsul Tău!” Domnul Cel Sfânt,

11. Atunci, făcut-a jurământ Lui David, căci l-a ascultat. Domnul, apoi, i-a arătat Ce este adevărul. El Nu se va-ntoarce-n nici un fel, De la ceea ce a jurat: „De-un fiu al tău, vei fi urmat. Acest fecior are să vie Pe al tău scaun de domnie.

12. Dacă ai tăi fii, tot mereu, Păzi-vor legământul Meu Și-nvățăturile lăsate De Mine, spre a fi păstrate, Atunci și-ai lor fii, pe vecie, Vor sta pe-al tău jilț, de domnie.”

13. Sionul este-al Domnului, Ales drept locuință-a Lui. În acest fel Domnu-a vorbit, Căci El, Sionul, l-a dorit:

14. „Acesta este locul Meu, Unde voi locui mereu. Aici Mă voi fi odihnit, Căci acest loc, Eu l-am dorit.

15. Eu îl voi binecuvânta Și din belșug va căpăta Hrană, iar pâinea Domnului Va sătura săracii Lui.

16. Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.

17. Acolo, fi-va înălțată Puterea, pentru David dată. O candelă va fi, mereu, Acolo, pentru unsul Meu.

18. Vrăjmașii săi, înverșunați, Vor fi-n rușine îmbrăcați, Iar peste el o să lucească A lui cunună-mpărătească.”