Psalmii 137 BVA

1. Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos și plângeam când ne aminteam de Sion.

2. Ne atârnaserăm harpele în sălciile din acel teritoriu;

3. pentru că acolo, cei care ne-au ținut sclavi, ne cereau cântece. Exploatatorii noștri doreau să (le) producem bucurie(, zicând): „Cântați-ne câteva dintre cântecele Sionului!”

4. Cum să cântăm noi cântecele dedicate lui Iahve pe un pământ străin?

5. „Ierusalim, dacă te voi uita, să își uite și dreapta mea dexteritatea ei!

6. Dacă nu îmi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim cea mai mare bucurie, limba mea să se lipească de partea de sus a gurii mele!”

7. „Doamne, amintește-Ți de edomiții care, atunci când cădea Ierusalimul, ziceau: «Radeți-l! Radeți tot până la temelie!»”

8. „Fiica Babilonului, tu ești destinată distrugerii! Acela care îți va face exact ce ne-ai făcut tu, va fi un om fericit!

9. Tot fericit va fi și cel care îi va prinde pe copiii tăi și îi va sfărâma de stâncă!”