Psalmii 137 VDCL

1. La râurile Babilonului, acolo am șezut jos și am plâns, când ne‐am adus aminte de Sion.

2. Pe sălciile din mijlocul lui ne‐am spânzurat harfele.

3. Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând: Cântați‐ne din cântările Sionului. —

4. Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?

5. De te voi uita, Ierusalime, să se uite dreapta mea!

6. Să mi se lipească limba de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.

7. Adu‐ți aminte, Doamne, de copiii Edomului, care în ziua Ierusalimului ziceau: Radeți‐l, radeți‐l, până în temelii.

8. O, fată a Babilonului, cea care ai să fii pustiită, ferice de cel ce‐ți va răsplăti ce ne‐ai făcut.

9. Ferice de acela care va apuca pe pruncii tăi și‐i va zdrobi de stâncă.