Psalmii 141 BVA

1. Doamne, pe Tine Te chem! Vino urgent la mine! Ascultă vocea mea când strigă după ajutor spre Tine!

2. Doresc ca rugăciunea mea să fie ca tămâia înaintea Ta; iar ridicarea mâinilor mele să fie ca sacrificiile de seară.

3. Doamne, înfrânează dorința gurii mele de a vorbi. Păzește ușa buzelor mele!

4. Nu lăsa inima mea să devieze spre ce este rău. Să nu se îndrepte spre faptele rele ale oamenilor care comit nedreptatea. Nu îmi permite să mănânc din delicatesele lor.

5. Să mă lovească omul corect, pentru că el manifestă bunătate (atunci când acționează)! Să mă certe el, pentru că nu îmi voi feri capul de un asemenea „ulei”! Dar rugăciunea mea va fi (concepută) tot împotriva faptelor rele ale celor nedrepți!

6. Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, vor lua în considerare cuvintele mele plăcute.

7. Oasele noastre împrăștiate la intrarea în locuința morților sunt ca pământul arat și brăzdat.

8. Dar eu spre Tine îmi îndrept ochii! Doamne, Stăpânul meu, la Tine caut adăpost! Nu îmi abandona sufletul!

9. Păzește-mă de capcanele pe care mi le-au pus dușmanii și de acelea instalate de oamenii care comit nedreptatea.

10. Doresc ca cei răi să se prindă în capcanele lor, iar eu să scap!