Psalmii 141 NTR

1. Doamne, pe Tine Te chem! Grăbește-Te să vii la mine! Ascultă glasul meu, când strig către Tine!

2. Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele, ca jertfa de seară.

3. Doamne, pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele!

4. Nu-mi lăsa inima să se abată spre rău și să facă fapte rele împreună cu oamenii care comit nelegiuiri, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5. Să mă lovească cel drept – aceasta este bunătate! Să mă mustre el – aceasta este ulei pentru capul meu! Să nu-mi feresc capul! Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor.

6. Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, căci ele sunt plăcute.

7. Cum este pământul arat și brăzdat, așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8. Eu însă, către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii. În Tine mă adăpostesc! Nu-mi părăsi sufletul!

9. Păzește-mă de cursa pe care mi-au întins-o ei și de capcanele celor ce comit nelegiuiri.

10. Să cadă împreună cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!