Psalmii 141 VDC

1. Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu când Te chem!

2. Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!

3. Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele!

4. Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, și să nu mănânc din ospețele lor!

5. Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu! Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.

6. Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.

7. Cum se brăzdează și se spintecă pământul, așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.

8. De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

9. Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei și de piedicile celor ce fac răul!

10. Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!