Psalmii 142 VDC

1. Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

2. Îmi vărs necazul înaintea Lui și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

3. Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

4. Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

5. Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.”

6. Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!

7. Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.