Psalmii 17 VDCL

1. Ascultă dreptatea, Doamne, ia aminte la strigarea mea; pleacă urechea la rugăciunea mea din buze fără viclenie.

2. Să iasă dreptul meu dinaintea ta. Ochii tăi să vadă dreptatea.

3. Tu mi‐ai cercat inima; m‐ai cercetat noaptea; m‐ai încercat în curățitor și n‐ai aflat nimic: gândul meu nu trece dincolo de vorba mea.

4. În faptele oamenilor, după cuvântul buzelor tale, m‐am ferit de căile celui asupritor.

5. Pașii mei s‐au ținut tari pe cărările tale, picioarele mele n‐au alunecat.

6. Te‐am chemat Dumnezeule, căci îmi vei răspunde. Pleacă‐ți urechea spre mine, auzi cuvântul meu.

7. Arată îndurarea ta cea minunată, tu, care mântuiești cu dreapta ta pe cei ce își pun încrederea în tine de cei ce se ridică împotriva lor.

8. Păzește‐mă ca lumina ochiului, ascunde‐mă sub umbra aripilor tale

9. de cei răi care mă asupresc, vrăjmașii mei de moarte, care mă înconjoară.

10. Sunt închiși în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu semeție.

11. Acum ne‐au înconjurat în pașii noștri; își pun ochii ca să ne întindă la pământ.

12. El este asemenea unui leu lacom de pradă și ca un pui de leu pândind în locuri dosnice.

13. Scoală‐te, Doamne, ia‐i înainte, doboară‐l; scapă‐mi sufletul de cel rău cu sabia ta;

14. scapă‐mă de oameni prin mâna ta, Doamne, de oamenii lumii a căror parte este în viața aceasta și al căror pântece îl umpli cu comoara ta. Ei sunt sătui de copii și prisosul averii lor îl lasă pruncilor lor.

15. Dar eu voi privi fața ta în dreptate: când mă voi deștepta, mă voi sătura de chipul tău.