Psalmii 18 VDCL

1. Te iubesc Doamne, tăria mea.

2. Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea, în el îmi voi pune încrederea; scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu cel înalt!

3. Voi chema pe Domnul care este vrednic de lăudat și voi fi mântuit de vrăjmașii mei.

4. M‐au înconjurat legăturile morții și m‐au înspăimântat șuvoaiele lui Belial,

5. m‐au învăluit legăturile Șeolului; au venit peste mine lațurile morții.

6. În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumzeul meu. El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit înaintea lui la urechile sale.

7. Atunci pământul s‐a zguduit și s‐a cutremurat și temeliile munților s‐au mișcat și s‐au clătinat, pentru că se mâniase.

8. Se ridica fum din nările lui și foc mistuia din gura lui; cărbuni ardeau din ea.

9. Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și un întuneric gros era sub picioarele sale.

10. Călărea pe un heruvim și zbura; da, plutea pe aripile vântului.

11. A făcut întunericul ascunzătoarea lui, cortul lui împrejurul lui, întuneric de ape, nori deși ai cerurilor.

12. Din strălucirea care era înaintea lui treceau norii săi cei deși, grindină și cărbuni de foc.

13. Și Domnul a tunat în ceruri și Cel Preaînalt a făcut să‐i răsune glasul: grindină și cărbuni de foc.

14. Și‐a aruncat săgețile și i‐a împrăștiat; da, fulgere multe și i‐a risipit.

15. Atunci fundurile apelor s‐au arătat și temeliile lumii s‐au descoperit de certarea ta, Doamne, de vuietul suflării nărilor tale!

16. El și‐a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari.

17. El m‐a scăpat de puternicul meu vrăjmaș și de cei ce mă urau, căci erau prea tari pentru mine.

18. Au venit peste mine în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu

19. și m‐a scos la loc larg. M‐a scăpat pentru că i‐a plăcut de mine.

20. Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curățenia mâinilor mele.

21. Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am depărtat cu răutate de Dumnezeul meu.

22. Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și așezămintele lui nu le‐am depărtat de la mine.

23. Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea.

24. De aceea Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curățenia mâinilor mele înaintea ochilor săi.

25. Cu cel milos te vei arăta milos, cu bărbatul desăvârșit te vei arăta desăvârșit.

26. Cu cel curat te vei arăta curat, și cu cel strâmb te vei arăta strâmb.

27. Căci vei mântui poporul necăjit și vei coborî ochii trufași.

28. Căci tu vei lumina candela mea: Domnul Dumnezeul meu va lumina întunericul meu.

29. Căci cu tine alerg asupra unei cete și cu Dumnezeul meu sar peste un zid.

30. Dumnezeu, calea lui este desăvârșită; cuvântul Domnului este încercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el.

31. Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru,

32. Dumnezeul care mă încinge cu putere și‐mi face desăvârșită calea mea?

33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă pune pe înălțimile mele.

34. El îmi deprinde mâinile la război și brațele mele întind arcul de aramă.

35. Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și dreapta ta m‐a sprijinit și bunătatea ta m‐a făcut mare.

36. Tu mi‐ai lărgit pașii sub mine și nu mi‐au alunecat gleznele.

37. Voi urmări pe vrăjmașii mei și‐i voi ajunge și nu mă voi întoarce până nu vor fi nimiciți.

38. Îi voi sfărâma ca să nu se mai ridice; vor cădea sub picioarele mele.

39. Căci tu m‐ai încins cu putere spre luptă; ai plecat sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea.

40. Și ai făcut pe vrăjmașii mei să‐și întoarcă spatele la mine; și am nimicit pe cei ce mă urăsc.

41. Ei au strigat, dar nu era nici un mântuitor: au strigat către Domnul dar nu le‐a răspuns.

42. Și i‐am tocat ca pulberea înaintea vântului, i‐am vărsat ca noroiul de pe ulițe.

43. Tu m‐ai izbăvit din certele poporului; m‐ai pus cap neamurilor: un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji.

44. Cum vor auzi de mine, mă vor asculta: fiii străinilor mă lingușesc.

45. Fiii străinilor se vor veșteji și vor ieși tremurând din locurile lor închise.

46. Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și înălțat să fie Dumnezeul mântuirii mele:

47. Dumnezeul, care mă răzbună și îmi supune popoarele sub mine.

48. El mă scapă de vrăjmașii mei; da, tu m‐ai înălțat mai presus de cei ce se ridică împotriva mea, mă izbăvești de omul asupritor.

49. De aceea, Doamne, îți voi aduce mulțumiri între neamuri și voi cânta laude numelui tău.

50. El dă mari izbăviri împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței sale în veac.