Psalmii 2 VDCL

1. De ce se îmbulzesc cu zarvă neamurile și popoarele cugetă deșertăciune?

2. Împărații pământului se scoală și mai marii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său zicând:

3. Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi funiile lor.

4. Cel ce locuiește în ceruri va râde, Domnul își va bate joc de ei.

5. Atunci le va vorbi în mânia sa și‐i va înspăimânta în aprinderea sa.

6. Și eu am uns pe împăratul meu peste Sion, muntele sfințeniei mele.

7. Voi vesti hotărârea: Domnul mi‐a zis: Tu ești Fiul meu, astăzi te‐am născut.

8. Cere de la mine și‐ți voi da neamurile drept moștenire și marginile pământului drept stăpânire.

9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca vasele olarului.

10. Și acum înțelepțiți‐vă împăraților, învățați‐vă, judecători ai pământului.

11. Slujiți Domnului cu frică și bucurați‐vă cu cutremur!

12. Sărutați pe Fiul, ca să nu se mânie și să fiți pierduți pe cale, căci mânia lui se va aprinde curând. Ferice de toți care își pun încrederea în el.