Psalmii 22 VDCL

1. Dumnezeul meu! Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit? Pentru ce ești departe de mântuirea mea, departe de cuvintele geamătului meu?

2. Dumnezeul meu, strig ziua și nu‐mi răspunzi; și noaptea și n‐am odihnă!

3. Dar tu ești sfânt, tu care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.

4. Părinții noștri s‐au încrezut în tine: s‐au încrezut și tu i‐ai izbăvit.

5. Au strigat către tine și au fost izbăviți; s‐au încrezut în tine și n‐au fost rușinați.

6. Dar eu sunt un vierme și nu un om; ocara oamenilor și disprețuitul poporului.

7. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine: își deschid gura, clatină din cap zicând:

8. Se încrede în Domnul: să‐l scape, să‐l izbăvească, fiindcă are plăcere de el!

9. Dar tu ești cel ce m‐ai scos din pântecele mamei, tu m‐ai făcut să mă încred de la țâțele mamei mele.

10. Asupra ta am fost aruncat din pântece; tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

11. Nu te depărta de la mine, căci strâmtorarea este aproape, căci nu este nimeni să ajute.

12. M‐au înconjurat tauri mulți; puternici tauri din Basan m‐au împresurat.

13. Și‐au deschis gura împotriva mea, ca un leu ce sfâșie și mugește.

14. Sunt vărsat ca apa și mi‐au ieșit toate oasele din încheieturi; inima mea este ca ceara, s‐a topit în măruntaiele mele.

15. Mi‐a secat puterea ca un ciob și mi s‐a lipit limba de cerul gurii; și m‐ai adus în țărâna morții.

16. Căci niște câini m‐au înconjurat: o adunare de făcători de rele m‐a cuprins; mi‐au străpuns mâinile și picioarele.

17. Îmi pot număra toate oasele: se uită la mine și mă privesc.

18. Își împart hainele mele între ei și pentru cămașa mea aruncă sorți.

19. Dar tu, Doamne, nu te depărta! O, tu, tăria mea, grăbește‐te să‐mi ajuți!

20. Izbăvește‐mi sufletul de sabie; pe singurul meu din laba câinelui.

21. Mântuiește‐mă din gura leului. Da, mi‐ai răspuns din coarnele bivolului.

22. Voi spune numele tău fraților mei: te voi lăuda în mijlocul obștei.

23. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați‐l! Toată sămânța lui Iacov, slăviți‐l și temeți‐vă de el, toată sămânța lui Israel!

24. Căci n‐a disprețuit și nici n‐a urât apăsarea celui întristat; nici nu și‐a ascuns fața de la el; ci când a strigat către el, a auzit.

25. De la tine vine lauda mea în obștea cea mare; voi îndeplini juruințele înaintea celor ce se tem de el.

26. Cei blânzi vor mânca și se vor sătura. Cei ce‐l caută vor lăuda pe Domnul. Inima voastră va trăi în veac.

27. Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; și toate familiile neamurilor se vor închina înaintea ta.

28. Căci împărăția este a Domnului și el domnește între neamuri.

29. Toți cei grași ai pământului vor mânca și se vor închina: toți cei ce se coboară în țărână se vor pleca înaintea lui, chiar și cel ce nu‐și poate ține sufletul viu.

30. O sămânță îi va sluji; se va spune despre Domnul și neamului care va veni.

31. Vor veni și vor spune dreptatea sa unui popor ce se va naște… că el a făcut‐o.