Psalmii 29 BIV2014

1. Voi toți – fiii lui Dumnezeu – Slavă și cinste-I dați, mereu!

2. Cum se cuvine Domnului, Slavă să-I dați Numelui Lui! În față-I când vă închinați, Podoabe sfinte să purtați!

3. Pe ape, vocea Lui răsună Și tunetele se adună Vorbind cu glasuri răspicate Prin bubuieli nenumărate. Domnul este Acela cari Șade mereu pe ape mari.

4. Puternic și măreț se-arată Glasul lui Dumnezeu, căci iată,

5. El sfarmă cedrii cei pe care – Pe-al său pământ – Libanu-i are.

6. La glasul Lui, ajuns-au ei Să salte ca niște viței. Libanul, Sirionul sar Ca niște pui de bivol dar.

7. Flăcări de foc – la glasul Lui – Țâșnesc, căci vocea Domnului

8. Face să tremure pe dată Toată pustia-nspăimântată. Pustia Cades a săltat, Când glasul Lui a răsunat.

9. Cerboaica naște ai ei pui, Când strigă glasul Domnului. Pădurile-s înfricoșate, Când de-al Său glas sunt despuiate. Tot – în locașul Domnului – Strigă mereu doar, „Slavă Lui!”

10. Pe al Său scaun de domnie, Domnul ședea – din veșnicie – În vremea care s-a pornit Potopul ce a înghițit Întreg pământul. Dumnezeu Are a-mpărăți mereu, Pe al Său scaun de domnie.

11. Poporului îi dă tărie, Cu pace-l binecuvintează, Mereu, și-asupra lui veghează.