Psalmii 39 BVA

1. Ziceam: „Voi fi atent la comportamentul meu, ca să nu păcătuiesc cu limba! Voi sta cu gura închisă atât timp cât omul rău va fi lângă mine!”

2. Am rămas mut. Am stat în tăcere, fără să pronunț vreo vorbă bună; dar am fost afectat de intensificarea durerii.

3. Îmi ardea inima în piept; și șoaptele mele erau consumate de un foc! Atunci am zis cu limba mea:

4. „Doamne, revelează-mi sfârșitul (vieții mele)! Care este limita zilelor mele? Voi ști astfel cât sunt de efemer.

5. Tu mi-ai dat zile care sunt (mici) cât lățimea palmei; iar lungimea vieții mele este nesemnificativ de mică înaintea Ta. Da, omul este doar o suflare!”

6. El călătorește ca umbra. Se agită degeaba, adunând comori; și nu știe cine le va moșteni.

7. Iar acum, ce mai pot spera eu, Doamne, Stăpânul eu? Speranța mea este în Tine!

8. Scapă-mă de toate nedreptățile mele! Nu mă lăsa să fiu ridiculizat de omul nebun!

9. Stau totuși mut. Nu-mi deschid gura; pentru că Tu ai permis să se întâmple aceste lucruri.

10. Deviază-Ți pedeapsa care vine spre mine; pentru că sunt epuizat de lovitura mâinii Tale!

11. Acționând împotriva păcatului, tu pedepsești pe fiecare om (păcătos); și îi distrugi (astfel) ca molia (tot) ce are mai valoros. Da, omul este doar o suflare!

12. Doamne, ascultă-mi rugăciunea și ia în considerare strigarea mea după ajutor(ul Tău)! Nu rămâne surd la plânsetul meu, pentru că în fața Ta sunt doar un străin (pentru Pământ) și călător, ca toți strămoșii mei!

13. Nu mai privi la mine, ca să mă pot bucura din nou, până nu mă duc și nu voi mai exista (pe pământ)!