Psalmii 42 BVA

1. „Doamne, cum își dorește cerbul (însetat) să ajungă la izvoarele de apă, la fel Te dorește și sufletul meu pe Tine!”

2. El „însetează” dorindu-L pe Dumnezeu – pe Acel Dumnezeu care este viu! Oare când voi putea să mă prezint înaintea lui Dumnezeu?

3. Când mi se spune continuu: „Unde este Dumnezeul tău?”, mă hrănesc cu lacrimi atât ziua cât și noaptea…

4. Sunt rănit în suflet când îmi amintesc cum treceam prin mulțime, conducând tot ritualul în drumul spre casa lui Dumnezeu, în timp ce mulțimea de oameni pregătită de sărbătoare striga de bucurie și cu mulțumire.

5. „Sufletul meu, de ce te întristezi și gemi în interiorul meu? Speră în (ajutorul lui) Dumnezeu; pentru că din nou Îl voi lăuda. El este Salvatorul

6. și Dumnezeul meu!” „Sufletul meu este afectat în mine. Așa îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, din înălțimile Hermonului și din muntele Mițar.

7. La zgomotul produs de cascadele Tale, o zonă adâncă o cheamă pe cealaltă. Toate valurile Tale și curenții de ape au trecut peste mine!”

8. Ziua, Iahve îmi permite să beneficiez de bunătatea Sa; iar noaptea am cu mine cântecul dedicat Lui și îmi rostesc rugăciunea spre Dumnezeul vieții mele.

9. Îi zic lui Dumnezeu care este stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu supărat și dominat de dușman?

10. Când mă ridiculizează persecutorii mei, zicând mereu: «Unde este Dumnezeul tău?», mă simt ca atunci când mi-ar fi sfărâmate oasele!

11. Sufletul meu, de ce ești afectat și de ce produci (din cauza durerii) sunete nearticulate în interiorul meu? Speră în (intervenția lui) Dumnezeu; pentru că din nou Îl voi lăuda pe Cel care este Salvatorul și Dumnezeul meu!”