Psalmii 48 BIV2014

1. Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt

2. Frumoasă-i înălțimea lui, A muntelui Sionului. E înălțat – veșnic – să fie, Pentru pământ, o bucurie. Cetatea ‘ceea minunată, În miază noapte, e aflată. Acolo este așezat, Mereu, Marele Împărat.

3. Al nostru Domn și Dumnezeu Turn de scăpare e, mereu.

4. Toți împărații se adună, Ca să pornească împreună.

5. Către cetate au privit, Dar s-au temut și au fugit.

6. I-a apucat un tremur mare, Ca și durerile pe care Doar o femeie le simțește, În clipa-n care zămislește.

7. Fugit-au toți, înspăimântați, De parcă sunt, de vânt, luați, De vântul care s-a pornit Să bată dinspre răsărit, Sfărâmând corăbiile care, Din Tarsis, au plecat pe mare.

8. Întocmai cum s-a povestit, La rândul nostru am privit Apoi, și astfel am văzut Tot ceea ce s-a petrecut Azi, în cetatea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are. Cetatea Lui are să ție De-acum și până-n veșnicie.

9. La bunătatea Domnului, Noi ne gândim, în Templul Lui.

10. Lauda Ta și al Tău Nume S-ajungă-n capete de lume, Căci dreapta Ta – fără-ncetare – S-arată plină de-ndurare.

11. Și muntele Sionului Și fiicele poporului Lui Iuda vesele se-arată, De a Ta dreaptă judecată.

12. Străbateți tot Sionul voi, Iar ale lui turnuri apoi, Le numărați, ca să le știți.

13. La-ntăritura lui, priviți Și cercetați, plini de mirare Palatele pe cari le are, Ca să le povestiți apoi, La cei ce fi-vor după voi.

14. Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.