Psalmii 57 BIV2014

1. Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.

2. Către Cel Prea Înalt, mereu Eu strig, pentru că Dumnezeu, Știu că lucrează pentru mine.

3. Din ceruri, izbăvirea-mi vine, Cu toate că vrăjmașul meu, Ocări, mi-aruncă, tot mereu. Doar bunătate o să-mi vie Și-asemenea credincioșie, Din ceruri, de la Dumnezeu.

4. Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.

5. Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!

6. Un laț au pus în fața mea; Sufletul mi se-ncovoia; O groapă mare mi-au făcut, Însă în ea, ei au căzut.

7. Tare mi-e inima, mereu, În al meu Domn și Dumnezeu. Din instrumente am să-I cânt, Cât voi trăi pe-acest pământ.

8. Suflet al meu, trezește-te Degrabă și-ntărește-te! Harfe și alăute-apoi, Iute treziți-vă și voi! Mă voi trezi, mă voi trezi! Mă voi trezi, în zori de zi!

9. Pe Dumnezeul nostru mare, Îl laud eu, printre popoare, Iar printre neamuri, câte sânt, Ale Lui laude le cânt.

10. Căci bunătatea Domnului Ajunge-n ‘naltul cerului. Credincioșia-I, ne-ncetat, Până la nori s-a ridicat.

11. Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!