Psalmii 58 BIV2014

1. Oare tăcând, veți crede voi, Dreptate că veți face-apoi? Oare așa, voi arătați Că drept știți să îi judecați Pe fiii oamenilor? Iată Cum este-a voastră judecată:

2. Voi – dimpotrivă – dovediți, Nelegiuiri că săvârșiți. În cumpănă ați așezat Doar silnicie, ne-ncetat.

3. Încă din pântec, negreșit, Cei răi, stricați, s-au dovedit. Din pântece când se ivesc, Cei mincinoși se rătăcesc.

4. Iată dar că otrava lor E ca și cea a șerpilor Și ca aspida. Surzi sunt ei, Asemenea cu toți acei

5. Cari n-aud glas de vrăjitor, De iscusit fermecător.

6. Te scoală Doamne și-i ajunge! Sparge-le dinții și le smulge Măselele, pentru că ei Sunt numai niște pui de lei!

7. Ca apa ce s-a scurs, să fie: Să-i risipești pentru vecie! Săgețile, de ei zvârlite, Să fie doar săgeți tocite!

8. Ca și un miel, voiesc să piară Toți, de arșița de afară! Soare, să nu mai vadă ei, Ca stârpitura de femei!

9. Până când nu s-a întețit Și până încă n-au simțit Oasele voastre, focul care Spinul uscat sau verde-l are, Îi va lua vârtejul. Iată,

10. Acela care se arată A fi un om neprihănit, Se bucură căci a zărit Cum se întinde-n largul zării Focul aprins al răzbunării Și-n sângele ce s-a vărsat, Picioarele-și va fi scăldat,

11. În timp ce oameni-au să spună: „Da, este o răsplată bună Pentru cel care s-a vădit A fi un om neprihănit! Iată că Dumnezeu Prea Sfântul E Cel cari judecă pământul!”