Psalmii 62 VDCL

1. Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la el este mântuirea mea.

2. Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt, nu mă voi clătina mult.

3. Până când vă veți repezi asupra unui om? Îl veți prăbuși oare toți ca pe un perete plecat, sau ca pe un zid gata să se surpe?

4. Ei se sfătuiesc numai să‐l răstoarne din înălțimea sa; se desfată în minciuni; cu gura binecuvântă și înăuntru blestemă. (Sela.)

5. Dar tu, suflete al meu, liniștește‐te în Dumnezeu; căci de la el este așteptarea mea.

6. Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt; nu mă voi clătina.

7. La Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; stânca puterii mele și adăpostul meu este în Dumnezeu.

8. Poporule, — încredeți‐vă în el în toate vremurile; vărsați‐vă inima înaintea lui; Dumnezeu este adăpostul nostru. (Sela.)

9. Cei de jos sunt numai o suflare, cei de sus sunt o minciună; puși în cumpănă toți sunt mai ușori decât o suflare.

10. Nu vă încredeți în apăsare și nu vă puneți nădejdea deșartă în răpire. Dacă sporește bogăția, nu vă alipiți inima de ea.

11. O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.

12. Și a ta, Doamne, este îndurarea, căci tu răsplătești fiecărui om după fapta lui.