Psalmii 73 BVA

1. Da, Dumnezeu este bun cu Israel și cu aceia care au inima curată.

2. Dar aproape mi se îndoiseră picioarele și am fost în pericol să îmi alunece pașii;

3. pentru că îi invidiam pe cei lăudăroși și vedeam prosperitatea celor răi.

4. Astfel, am observat că ei nu au remușcări până la moarte, iar corpul lor este plin de grăsime.

5. Nu sunt afectați de necazul omului obișnuit și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

6. Astfel, ei își poartă mândria la gât ca pe o podoabă; iar violența îi acoperă ca o manta.

7. Le ies ochii din orbite din cauza grăsimii, iar inima lor dorește lucruri care depășesc limitele.

8. Râd de oamenii din jurul lor și vorbesc cu răutate. Sunt aroganți și amenință cu exploatare dură.

9. Își deschid gura până la cer; și limba lor merge pe tot pământul.

10. Aceste lucruri determină poporul să se întoarcă spre ei și să le soarbă cuvintele exact ca apa.

11. Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu? Și cum ar putea cunoaște (ce se întâmplă) Cel Foarte Înalt?”

12. Așa sunt oamenii răi: permanent liniștiți, bogați și prosperi.

13. Am considerat că degeaba mi-am curățat inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție;

14. pentru că în fiecare zi sunt lovit și suport pedeapsa în fiecare dimineață.

15. Dacă aș zice: „Vreau să îmi permit să vorbesc și eu ca ei!”, aș trăda pe aceia care sunt fiii Tăi.

16. M-am gândit la aceste lucruri, ca să le înțeleg; dar nu am reușit –

17. până când am venit la sfântul sanctuar al lui Dumnezeu și am privit (cu atenție) la sfârșitul lor.

18. Da: Tu îi pui în locuri alunecoase și îi arunci în dezastru.

19. Cât de rapid sunt eliminați! Sunt distruși și li se termină viața prin lovituri violente.

20. Doamne, Tu faci să le dispară imaginea așa cum se întâmplă atunci când te trezești dintr-un vis.

21. Când inima mea era tristă și am fost decimat în interiorul ființei mele,

22. eram ca un animal care nu înțelege semnificația lucrurilor. M-am comportat ca vitele înaintea Ta.

23. Dar eu sunt permanent cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,

24. mă ghidezi spunându-mi pe unde să merg; și apoi mă vei lua în glorie.

25. Pe cine am eu în cer? Iar pe pământ, nu agreez pe nimeni în afară de Tine.

26. Carnea și inima mi se distrug; dar Dumnezeu este stânca inimii mele și moștenirea mea pentru totdeauna.

27. Cei care se despart de Tine, vor dispărea. Tu îi distrugi pe toți aceia care nu Îți sunt loiali.

28. Dar eu constat că este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Acela care este Stăpânul și Iahve al meu, adăpostul de care am nevoie; și voi povesti tot ce ai făcut Tu!