Psalmii 77 NTR

1. Glasul meu s-a înălțat către Dumnezeu; am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m-a ascultat.

2. În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpânul. Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea; sufletul meu refuza să fie mângâiat.

3. Mi-am adus aminte de Dumnezeu și am oftat, am cugetat și duhul mi-a leșinat. Selah

4. Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei. Eram răvășit și nu vorbeam.

5. M-am gândit la zilele de odinioară, la anii de demult.

6. Mi-am amintit de cântarea mea din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:

7. „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?

8. Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?

9. Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și-a retras El oare mila?“. Selah

10. Atunci am zis: „Am suferit când am crezut că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat“.

11. Prin urmare, voi vesti faptele Domnului; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale din trecut.

12. Voi cugeta la toată lucrarea Ta și voi medita la faptele Tale mărețe.

13. Dumnezeule, calea Ta este sfântă! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?

14. Tu ești Dumnezeul Care face minuni! Tu Ți-ai descoperit puterea popoarelor!

15. Cu brațul Tău Ți-ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah

16. Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au învolburat, iar adâncurile s-au cutremurat.

17. Norii au revărsat apa, tunetul a bubuit în cer, iar săgețile Tale s-au împrăștiat în toate părțile.

18. Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul s-a clătinat și s-a cutremurat.

19. Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.

20. Ți-ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și a lui Aaron.