Psalmii 78 BTF2015
1. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2. Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3. Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4. Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5. Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6. Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7. Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8. Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9. Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10. Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11. Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12. Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13. A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14. De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15. A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16. De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17. Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18. Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19. Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20. Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21. De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22. Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23. Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24. Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25. Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26. El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27. De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28. Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29. Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30. Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31. Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32. Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33. De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34. Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35. Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36. Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37. Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38. Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39. Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40. Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41. Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42. Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43. Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44. Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45. A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46. El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47. Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48. De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49. A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50. A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51. Și a lovit pe toți întâii-născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52. Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53. Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54. Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55. De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56. Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57. Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58. Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59. Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60. Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61. Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62. De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63. Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64. Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65. Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66. Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67. Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68. Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69. Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70. A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71. De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72. Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.