Psalmii 78 BVA

1. Poporul meu, ascultă ce te învăț! Deschideți-vă urechile ca să auziți cuvintele gurii mele!

2. Îmi voi deschide gura și voi spune parabole. Voi vorbi despre lucruri secrete care provin din vremuri străvechi,

3. lucruri pe care le-am auzit și pe care le-am învățat din relatările strămoșilor noștri.

4. Nu le vom ascunde de fiii noștri, ci vom spune următoarei generații despre realizările demne de laudă ale lui Iahve, despre forța Lui și despre miracolele făcute de El.

5. Iahve a făcut să existe o dovadă a lor în (teritoriul locuit de urmașii lui) Iacov; El a promulgat o lege în (poporul) Israel; și a poruncit strămoșilor noștri să își învețe fiii (să trăiască) în acord cu ea –

6. pentru ca următoarea generație formată din fiii care se vor naște, să o cunoască și ei, la rândul lor, și să o povestească fiilor lor.

7. Astfel, ei vor avea motive să se încreadă în Dumnezeu și să nu uite ce a făcut El, ci să respecte poruncile acestei legi –

8. pentru ca să nu se comporte ca strămoșii lor care au fost o generație neascultătoare și rebelă. Aceia nu și-a pregătit inima; și în spiritul lor, nu a fost loial lui Dumnezeu.

9. Fiii lui Efraim, înarmați cu arcul, au fugit (din fața dușmanului) în ziua bătăliei.

10. Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu respectaseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să trăiască în acord cu legea Lui.

11. Ei au uitat faptele și miracolele pe care li le arătase Iahve –

12. acele miracole pe care le făcuse înaintea strămoșilor lor în Câmpia Țoan de pe teritoriul Egiptului.

13. El a despărțit marea și i-a trecut prin ea, făcând apele să stea ca un zid.

14. I-a ghidat ziua printr-un nor și toată noaptea cu lumina focului.

15. A crăpat stânci în deșert, ca să le dea să bea ape care erau cât adâncul (mării) de mari.

16. A făcut ca din stânci să izvorască torente și să curgă apa ca din multe râuri.

17. Dar ei și-au înmulțit păcatele față de El, revoltându-se împotriva Celui Foarte Înalt în deșert.

18. L-au provocat pe Dumnezeu și I-au probat răbdarea prin deciziile pe care le-au luat în inimile lor, cerând mâncare pentru satisfacerea dorințelor lor păcătoase.

19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne pună masa în deșert?

20. Da, El a lovit stânca din care a țâșnit apa; și au apărut văi late. Dar oare va putea El să ne dea și pâine? Va reuși să dea carne poporului Său?”

21. Auzind aceste vorbe, Iahve a mers prin toată tabăra. Astfel s-a aprins un foc împotriva lui Iacov; și s-a declanșat mânia Lui împotriva lui Israel.

22. S-a întâmplat așa pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu și pentru că nu s-au bazat pe El pentru salvarea lor.

23. Totuși, El a ordonat norilor de sus și a deschis porțile cerului.

24. A făcut să plouă peste ei cu mană, ca să aibă mâncare; și le-a dat (astfel) grâu ceresc.

25. Au mâncat toți pâine specială; și le-a trimis hrană până s-au săturat.

26. A provocat în cer vântul de Est și a condus cu forța Lui vântul din Sud.

27. A plouat peste ei cu carne care era (din abundență) ca praful; și a trimis între ei păsări zburătoare multe ca particulele care formează nisipul de pe malul mării.

28. El le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, în jurul locuințelor lor.

29. Au mâncat până au depășit limitele, pentru că El le dăduse ce au cerut, ca să își satisfacă dorințele lor păcătoase.

30. Dar înainte ca ei să își satisfacă acele dorințe, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,

31. mânia lui Dumnezeu s-a și declanșat împotriva lor. Astfel, El a omorât pe cei mai robuști dintre ei și a distrus pe tinerii lui Israel.

32. Totuși, ei au continuat să păcătuiască; și chiar dacă văzuseră miracolele Lui, tot nu au crezut.

33. Din această cauză, El i-a omorât în deșert și le-a întrerupt anii de existență într-un mod brutal.

34. Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau. Atunci se întorceau și erau preocupați de Dumnezeu cu pasiune;

35. își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Foarte Înalt fusese răscumpărătorul lor.

36. Dar Îl înșelau cu gurile lor și Îl mințeau cu limba lor.

37. Inima lor nu era în totalitate a Lui; și (faptele lor demonstrau că) nu aveau încredere în legământul Său.

38. Totuși El a fost milos (cu ei). Le-a iertat nedreptatea și nu i-a distrus total. De multe ori, El Și a retras mânia și nu Și-a manifestat întreaga Lui supărare (împotriva lor).

39. Și-a amintit că sunt doar carne – doar o suflare – care trece fără să se mai întoarcă.

40. De câte ori s-au revoltat față de El în deșert și L-au supărat în acel loc arid!

41. Au deviat din nou (de la comportamentul cerut de El) și L-au testat pe Dumnezeu, producându-I astfel durere Celui care este Sfântul lui Israel.

42. Nu și-au amintit de mâna Lui și nici de ziua când i-a scăpat de dușman –

43. când Și-a demonstrat autoritatea în Egipt și când a făcut miracolele Sale în Câmpia Țoan.

44. Atunci, El le-a transformat râurile în sânge și a făcut ca apa izvoarelor să fie imposibil de băut.

45. A trimis împotriva lor roiuri de muște care i-a mâncat și broaște care i-au devastat.

46. A făcut ca recoltele să fie devastate de omizi; și rezultatul muncii lor agricole a fost distrus de lăcuste.

47. Le-a ruinat viile cu grindină și le-a distrus sicomorii cu lapoviță.

48. Le-a omorât vitele trimițând grindină; și cirezile au fost lovite cu fulgerul.

49. Și-a trimis împotriva lor marea Lui mânie, supărarea, indignarea și necazul, împreună cu îngerii care fuseseră însărcinați să le facă rău.

50. Și-a lăsat mânia Lui să acționeze (împotriva lor) fără restricții; și nu le-a scăpat sufletul de la moarte. A făcut ca viața lor să fie la discreția epidemiei.

51. I-a omorât pe toți prim-născuții din Egipt care ar fi putut să asigure forța viitoare în corturile lui Ham.

52. Și-a condus poporul ca pe o turmă și i-a ghidat prin deșert ca pe niște oi.

53. I-a condus spre locuri sigure, unde să trăiască fără să le fie frică, în timp ce pe dușmanii lor i-a acoperit marea.

54. I-a adus la marginea țării Lui sfinte, la muntele pe care l-a câștigat dreapta Sa.

55. A alungat din drumul lor popoare; și le-a dat ca proprietate teritoriul acestora, punând triburile urmașilor lui Israel să locuiască în corturile lor.

56. Dar ei L-au testat pe Dumnezeul Foarte Înalt și s-au revoltat împotriva Lui. Nu s-au conformat cerințelor Sale.

57. S-au îndepărtat (de El) și au fost neloiali (lui Iahve la fel) – ca părinții lor. S-au schimbat ca un arc în care nu mai poți avea încredere.

58. L-au provocat (pe Dumnezeu) la mânie prin (închinarea pe) înălțimile lor; și prin idolii lor I-au declanșat gelozia.

59. Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără și a pedepsit rău pe Israel.

60. Apoi Și-a abandonat locuința din Șilo, unde era cortul în care locuise El printre oameni.

61. Și-a lăsat poporul de luptători să ajungă în captivitate; și a acceptat ca gloria Lui printre celelalte popoare să ajungă la discreția dușmanului.

62. A permis ca poporul Său să fie prădat cu sabia. Și-a declanșat mânia împotriva moștenirii Sale.

63. Tinerii Lui au fost consumați de foc; iar fecioarele Sale nu au mai fost lăudate.

64. Preoții Lui au căzut învinși de sabie; iar văduvele Sale nu au mai plâns pe cei care muriseră.

65. Atunci Iahve S-a trezit ca unul care (a)dormise și ca luptătorul care fusese înveselit (și apoi amețit și adormit) de vin.

66. Și-a înlăturat dușmanii. I-a făcut de râsul celorlalți pentru totdeauna.

67. Totuși, El s-a dezis de cortul lui Iosif; și nu a ales pe urmașii lui Efraim.

68. Dar a ales tribul lui Iuda și muntele Sion, pe care îl iubește.

69. Și-a construit sfântul sanctuar ca înălțimile; și l-a conceput la fel cum procedase cu pământul, pe care l-a consolidat să dureze pentru totdeauna.

70. L-a ales pe sclavul Lui numit David. L-a luat de la adăposturile oilor,

71. și l-a adus din urma mieilor, ca să păstorească pe poporul Său – pe (urmașii lui) Iacov – (adică) pe (poporul) Israel, care este moștenirea Sa.

72. Iar David i-a păstorit cu o inimă curată; și i-a condus cu înțelepciune.