Psalmii 79 BIV2014

1. O, Doamne, iată au venit Mari neamuri și au năvălit În partea Ta de moștenire. S-au adunat de peste fire, Și-au pângărit locașul sfânt. Ierusalimul, la pământ, L-au culcat ele. L-au făcut Morman de pietre. Am văzut

2. Cum morții noștri-au fost luați Și pradă păsărilor dați, Iar carnea credincioșilor Au dat-o pradă, fiarelor.

3. Sângele lor a fost vărsat Asemeni apei, presărat Jur împrejurul zidului, Cel al Ierusalimului.

4. Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

5. Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?

6. Pe neamurile din ăst loc, Să Îți verși Tu, mâniile Și peste-mpărățiile Care nu au de Tine teamă Și al Tău Nume nu Îl cheamă.

7. Iacov de ele-i îngrozit Și-al său locaș e pustiit.

8. Doamne, să nu-Ți mai amintești Păcatele ce-s strămoșești, Ci adă, pe a noastră cale, Lumina îndurării Tale! Iată, suntem nenorociți!

9. Ajută-ne ca izbăviți Să fim, iar multele păcate, Fă Doamne, de a fi iertate, Pentru neprețuitu-Ți nume, Căci ne ești mântuire-n lume!

10. De ce să-ntrebe neamul care, Al Tău popor, în jur, îl are, „Unde e Dumnezeul lor, Care le e izbăvitor?” Să știe toți că, ne-ncetat, Tu răzbuni sângele vărsat, Al celor care robi Îți sânt!

11. S-ajungă pân’ la Cel Prea Sfânt Geamătul celor dintre noi Care-au ajuns prinși de război! Doamne, prin brațul Tău de fier, Scapă-i pe-aceia care pier!

12. Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!

13. Atuncea, noi – al Tău popor – Noi – turmă a pășunilor Cari ale Tale sunt – mereu, Vom lăuda pe Dumnezeu, Iar laudele Tale-apoi, Din neam în neam, le-om vesti noi.