Psalmii 88 NTR

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte strig înaintea Ta.

2. Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta, pleacă-Ți urechea la strigătul meu!

3. Căci mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi-a ajuns în pragul Locuinței Morților.

4. Sunt pus în rândul celor ce coboară în groapă, am ajuns ca omul lipsit de putere.

5. Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta.

6. M-ai pus în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

7. Mânia Ta apasă asupra mea, mă copleșești cu toate valurile Tale. Selah

8. I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără scăpare!

9. Ochii îmi sunt obosiți din cauza suferinței. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi, îmi întind mâinile spre Tine.

10. Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare se ridică umbrele să-Ți mulțumească? Selah

11. Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii despre credincioșia Ta?

12. Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?

13. Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.

14. Doamne, de ce mi-ai respins sufletul și Ți-ai ascuns fața de mine?

15. Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte, am fost cuprins de groaza Ta și dezorientat.

16. Mânia Ta a trecut peste mine, spaimele Tale m-au sleit.

17. Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape, mă înfășoară toate deodată.

18. I-ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc. Mă aflu în întuneric.