Psalmii 9 VDCL

1. Voi lăuda pe Domnul cu toată inima mea; voi spune toate lucrările tale minunate.

2. Mă voi bucura și mă voi veseli în tine; voi cânta laudă numelui tău, Preaînalte,

3. Când se vor da înapoi vrăjmașii mei, se vor poticni și vor fi pierduți înaintea feței tale.

4. Căci tu mi‐ai apărat dreptul și pricina mea. Tu șezi pe scaunul de domnie ca judecător drept.

5. Ai mustrat popoarele, ai pierdut pe cei răi, le‐ai șters numele în veci de veci.

6. O, vrăjmașule, pustiirile s‐au sfârșit în veac. Tu ai dărâmat cetățile lor, până și pomenirea li s‐a pierdut.

7. Dar Domnul șade pe scaunul de domnie în veac. El și‐a pus scaunul său de domnie pentru judecată

8. și va judeca lumea cu dreptate, va face judecată popoarelor cu neprihănire.

9. Și Domnul va fi un turn înalt pentru cel apăsat, un turn înalt la vreme de strâmtorare.

10. Și cei ce cunosc numele tău se vor încrede în tine; căci nu părăsești pe cei ce te caută, Doamne!

11. Cântați laude Domnului care locuiește în Sion; spuneți între popoare faptele sale!

12. Căci el, care face cercetare pentru sânge, își aduce aminte de ei; nu uită strigarea celor săraci.

13. Îndură‐te de mine, Doamne! Privește întristarea mea pe care o rabd din partea celor ce mă urăsc, ridicându‐mă din porțile morții:

14. ca să spun toată lauda ta în porțile fiicei Sionului. Mă voi bucura în mântuirea ta.

15. Neamurile s‐au cufundat în groapa pe care au făcut‐o; piciorul lor s‐a prins în cursa pe care au ascuns‐o.

16. Domnul s‐a făcut cunoscut, a făcut judecată; cel rău este prins în laț în chiar lucrul mâinilor sale. (Higaion), (Sela.)

17. Cei răi se vor întoarce în Șeol; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18. Căci cel nevoiaș nu va fi uitat pentru totdeauna: nădejdea celor săraci nu va fi pierdută în veac.

19. Scoală‐te, Doamne! să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea feței tale.

20. Pune frică în ei, Doamne! ca să știe neamurile că sunt oameni! (Sela.)