Psalmii 97 BIV2014

1. Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!

2. Nori mari și negurile groase Îl înconjoară. Temelie, Pentru-al Său scaun de domnie, Este dreptatea Lui, curată, Precum și a Lui judecată.

3. Focul e-n fața Domnului Și-i arde pe dușmanii Lui.

4. De fulgerele sale – iată – Întreaga lume-i luminată. Pământu-L vede și, speriat, Este cuprins de tremurat.

5. În fața Domnului Cel Sfânt, Munții de ceară par că sânt, Căci de îndată ce-L zăresc, Înspăimântați, ei se topesc.

6. Cerul și-nalturile lui Vestesc dreptatea Domnului. Popoarele, de pe pământ, Văd slava Domnului Cel Sfânt.

7. Cei cari, cu idoli, se fălesc Și la icoane doar slujesc Sunt rușinați căci toți acei Care se cheamă dumnezei Se-nchină-n fața Domnului.

8. În muntele Sionului, Lucrul acest, bine se știe Și toți sunt plini de bucurie. Iată că fetele pe care Poporul de Iudei le are, Se bucură-naintea Lui, De judecata Domnului!

9. Tu, Cel Prea-Nalt ești Doamne Sfânt Peste întreg acest pământ! Ești mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei.

10. Cei ce-L iubiți pe Dumnezeu, Răul, să îl urâți, mereu! Păzit este acel pe care, Drept credincios, Domnul îl are, Căci El, pe prea iubiții Săi, Îi izbăvește de cei răi.

11. Lumina este semănată Pentru cel care se arată A fi un om neprihănit, Iar bucuria s-a vădit A fi pentru acela care O inimă curată are.

12. Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu Și preamăriți sfințenia Lui, Laudă dându-I Domnului!