Apocalipsa 11 VBRC2020

1. După aceea, mi s-a dat o trestie ca un toiag și mi s-a spus: „Ridică-te și măsoară templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei care se prosternă în el!

2. Curtea din afara templului las-o deoparte și n-o măsura, pentru că a fost dată păgânilor! Ei vor călca în picioare cetatea cea sfântă timp de patruzeci și două de luni,

3. iar eu voi da [putere] celor doi martiri ai mei și vor profeți îmbrăcați în sac timp de o mie două sute șaizeci de zile”.

4. Aceștia sunt cei doi măslini și cele două candelabre care stau înaintea Stăpânului pământului.

5. Dacă cineva ar vrea să-i dăuneze, foc va ieși din gura lor ca să-i mistuie pe dușmanii lor. Într-adevăr, dacă cineva ar vrea să-i dăuneze, astfel trebuie să fie ucis.

6. Ei au putere să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeției lor și mai au putere asupra apelor, să le schimbe în sânge și să lovească pământul cu orice fel de plăgi ori de câte ori ar vrea.

7. Dar când vor termina mărturia lor, Fiara care se ridică din abis va face război cu ei, îi va învinge și-i va ucide.

8. Cadavrele lor vor fi în piețele cetății celei mari, care se numește, în sens spiritual, Sodóma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor

9. și, timp de trei zile și jumătate, [oameni] din toate popoarele, triburile, limbile și neamurile vor privi cadavrele lor și nu vor permite ca să fie puse în mormânt cadavrele lor.

10. Iar locuitorii pământului se vor bucura de [moartea] lor, se vor veseli și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi profeți i-au chinuit pe locuitorii pământului.

11. Dar după trei zile și jumătate a intrat în ei duhul vieții de la Dumnezeu și au stat pe picioarele lor și o mare groază a căzut peste cei care îi priveau.

12. Atunci au auzit un glas puternic din ceruri care le spunea: „Urcați aici!”. Iar ei au urcat la cer într-un nor în timp ce dușmanii lor îi priveau.

13. În ceasul acela, a venit un mare cutremur și a zecea parte a cetății a căzut și au fost uciși în timpul cutremurului șapte mii de oameni. Iar cei care au rămas, cuprinși de groază, îl preamăreau pe Dumnezeul din ceruri.

14. Al doilea „vai” a trecut; iată, al treilea „vai” vine repede!

15. Și cel de-al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Atunci au răsunat glasuri puternice în cer, spunând: „Împărăția lumii aparține acum Domnului nostru și Unsului său. Iar el va domni în vecii vecilor”.

16. Și cei douăzeci și patru de bătrâni care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor au căzut cu fața la pământ și l-au adorat pe Dumnezeu,

17. spunând: „Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule atotputernic, care ești și care erai, căci ai primit puterea ta cea mare și [ai început să] domnești.

18. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia ta și timpul celor morți ca să fie judecați și să dai răsplată slujitorilor tăi, profeților, și sfinților și celor care se tem de numele tău, celor mici și celor mari și să-i distrugi pe cei care distrug pământul”.

19. Atunci s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer și a fost văzut chivotul alianței lui în templul său. Apoi au fost fulgere, zgomote, tunete, cutremur și grindină mare.