Apocalipsa 12 VBRC2020

1. Și s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele.

2. Ea era însărcinată; striga în chinurile nașterii, frământându-se să nască.

3. Apoi a apărut un alt semn în cer: iată, un dragon ca de foc, mare, având șapte capete și zece coarne, iar pe capete – șapte diademe.

4. Coada lui târa a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Dragonul stătea înaintea Femeii care trebuia să nască pentru a devora copilul când va fi născut.

5. Ea a născut un copil de parte bărbătească, care va păstori toate neamurile cu un sceptru de fier; copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul său,

6. iar Femeia a fugit în pustiu, acolo unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile.

7. Și s-a făcut un război în cer: Mihaél și îngerii lui s-au luptat cu dragonul; și dragonul a luptat împreună cu îngerii lui,

8. dar n-a avut putere și nu s-a mai găsit locul lor în cer.

9. Atunci a fost aruncat dragonul cel mare, șarpele cel de la început, care se cheamă diavolul și Satàna, cel care înșală toată lumea, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.

10. Și s-a auzit un glas puternic în cer spunând: „Acum a venit mântuirea și puterea, împărăția Dumnezeului nostru și puterea Unsului său, pentru că a fost aruncat [afară] acuzatorul fraților noștri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ziua și noaptea,

11. dar ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit viața până la moarte.

12. De aceea bucurați-vă, ceruri și cei care locuiți în ele! Vai pământului și mării, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de mânie mare pentru că știe că mai are puțin timp!”.

13. Când a văzut dragonul că a fost aruncat pe pământ, [a început] s-o persecute pe Femeia care născuse [copilul] de parte bărbătească.

14. Dar i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare ca să zboare în pustiu spre locul ei, unde este hrănită pentru un timp, pentru timpuri și pentru jumătate de timp, departe de fața șarpelui.

15. Atunci șarpele a aruncat din gura lui după Femeie apă ca un fluviu, ca s-o ia fluviul.

16. Dar pământul i-a venit în ajutor Femeii și pământul și-a deschis gura și a înghițit fluviul pe care îl aruncase dragonul din gura lui.

17. Dragonul s-a înfuriat pe Femeie și a plecat să facă război cu urmașii descendenței ei, aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus;

18. și [dragonul] a stat pe nisipul mării.