Apocalipsa 14 BVA

1. Am privit și am văzut că în fața mea era Mielul care stătea pe Muntele Sion. Împreună cu El erau o sută patruzeci și patru de mii de oameni care aveau scrise pe frunțile lor numele Lui și al Tatălui Său.

2. Am auzit o voce care venea din cer. Ea era ca zgomotul făcut de multe ape și ca sunetul făcut de un mare tunet. Ce am auzit, semăna cu muzica unei orchestre de alăute.

3. Acei oameni pe care i-am văzut, stăteau în fața tronului înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor, cântând un nou cântec. Cu excepția celor o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe pământ, nimeni nu putea să învețe acel cântec.

4. Ei sunt aceia care nu s-au „murdărit” cu femei, pentru că și-au păstrat virginitatea și Îl urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre (ceilalți) oameni și fac parte din categoria „primelor fructe” (care trăiesc) pentru Dumnezeu și pentru Miel.

5. Aceștia nu au pronunțat nicio minciună cu gura lor și sunt nevinovați.

6. Am văzut un alt înger care zbura pe cer la mare înălțime. Venea să proclame Vestea Bună eternă; și urma să facă acest lucru pentru fiecare națiune, pentru fiecare limbă și pentru fiecare popor.

7. El zicea cu mare intensitate sonoră în vocea lui: „Să aveți reverență față de Dumnezeu; și recunoașteți-I gloria – pentru că a venit timpul în care El va judeca! Închinați-vă Celui care a creat cerul, pământul, marea și izvoarele de apă!”

8. A urmat un al doilea înger, care a spus: „A căzut; da, a căzut acel mare Babilon care a făcut ca toate națiunile să bea din vinul (mâniei divine) cauzat de imoralitățile lui!”

9. A urmat un al treilea înger, care a spus cu o mare intensitate sonoră în vocea lui: „Dacă cineva se închină animalului și imaginii lui acceptând să fie marcat cu semnul lui pe frunte sau pe mână,

10. va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu. El îl va turna nediluat în cupa mâniei Sale; și va face ca acel om să fie chinuit cu foc și sulf înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului!

11. Fumul focului care produce acest chin se va ridica pentru eternitate; și acolo nu va mai exista odihnă nici ziua și nici noaptea. Așa se va întâmpla cu cei care se închină imaginii animalului și cu cei care acceptă să fie marcați cu semnul lui.”

12. Pentru a evita această posibilitate, este nevoie de răbdarea sfinților – a celor care ascultă de poruncile lui Dumnezeu și care rămân credincioși lui Isus.

13. Am auzit o voce care venea din cer, spunând: „De acum încolo, cei care mor (fiind) în Stăpân, sunt niște oameni fericiți! Da, Spiritul confirmă că așa se va întâmpla; pentru că ei se vor odihni după ce au depus acel mare efort în munca lor, iar faptele pe care le-au făcut, îi urmează (pentru a fi recompensate)!”

14. Am văzut un nor alb pe care stătea cineva care semăna cu un om. El avea pe cap o coroană și ținea în mână o seceră ascuțită.

15. A ieșit din Templu un alt înger care a strigat cu o mare intensitate sonoră în vocea lui, zicând celui care stătea pe nor: „Folosește-ți secera! Strânge recolta; pentru că a venit timpul seceratului, iar recolta pământului este coaptă!”

16. Cel care stătea pe nor, Și-a aruncat secera pe pământ; și astfel, pământul „a fost secerat”.

17. A ieșit un alt înger din acel Templu care este în cer. Și el avea o seceră ascuțită.

18. Apoi, un alt înger a venit de la altar. Acesta este îngerul care are autoritate să ordone focului. El a vorbit cu o mare intensitate sonoră în vocea lui, zicând îngerului care avea secera ascuțită: „Folosește-ți secera ascuțită și taie strugurii din via pământului, pentru că sunt copți!”

19. Acel înger și-a aruncat secera pe pământ, „a tăiat via care era pe pământ” și a aruncat-o în marele „teasc” al mâniei lui Dumnezeu.

20. „Teascul” a fost „călcat cu picioarele” în exteriorul orașului; și a ieșit din acel teasc atât de mult sânge, încât ajunsese până la zăbalele cailor pe o distanță de aproximativ o mie șase sute de stadii.