Apocalipsa 14 VBRC2020

1. Apoi am privit și, iată, Mielul stătea pe muntele Sión și împreună cu el o sută patruzeci și patru de mii [de oameni] care aveau numele lui și numele Tatălui său înscris pe frunțile lor!

2. Și am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor.

3. Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor și nimeni nu a putut să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care au fost răscumpărați de pe pământ.

4. Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu și pentru Miel.

5. Nu s-a găsit în gura lor minciună; ei sunt fără prihană.

6. Și am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veșnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărui neam și trib, [fiecărei] limbi și [fiecărui] popor.

7. El striga cu glas puternic: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i preamărire, căci a venit ceasul judecății lui! Adorați-l pe Cel care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”.

8. Și un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul, [cetatea] cea mare, cea care a îmbătat toate neamurile cu vinul furiei desfrânării ei”.

9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se prosternă înaintea Fiarei și a chipului ei și primește indiciul ei pe frunte sau pe mână,

10. va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, și va fi chinuit în foc și pucioasă înaintea îngerilor celor sfinți și înaintea Mielului.

11. Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se prosternă înaintea Fiarei și a chipului ei și cei care au primit indiciul numelui ei nu au tihnă nici ziua, nici noaptea”.

12. În aceasta este statornicia sfinților, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.

13. Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiți cei morți, cei care de acum mor în Domnul! Da, fericiți – spune Duhul –, căci se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează”.

14. Apoi am privit și, iată, un nor alb, iar pe nor ședea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuțită!

15. Din templu a ieșit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Arcuncă-ți secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, iar secerișul pământului este copt!”.

16. Cel care stătea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.

17. Și a mai ieșit alt înger din templul care este în ceruri, având și el o seceră ascuțită.

18. Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuțită, spunând: „Aruncă-ți secera ascuțită și adună ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”.

19. Atunci îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20. Strugurii au fost striviți în teasc, în afara cetății, și a ieșit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie șase sute de stádii.