Apocalipsa 15 BIV2014

1. „În cer, apoi, am observat, Un alt semn mare, minunat: Din depărtare, am zărit, Cum șapte îngeri s-au ivit. Șapte urgii, îngeri-acei, Atuncea, au adus, cu ei. Urgiile ce le-aduceau, Cele din urmă se vădeau.

2. Apoi, ceva, am mai văzut, Ceva care mi s-a părut Că aducea mult, cu o mare – Cu sticla semănând – în care, Se vedea foc, amestecat. Pe marea ‘ceea, s-au aflat Toți cei care au reușit Ca fiara s-o fi biruit, Icoana ei și-asemenea, Numărul care îl avea. În a lor mână, am văzut Că, alăute, au avut, Iar ele – înțeles-am eu – Că sunt ale lui Dumnezeu.

3. Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine

4. Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”

5. După aceea, m-am uitat Din nou, și mi s-a arătat, În față-atunci, Templul pe care, Al mărturiei cort îl are. El s-a deschis și am zărit

6. Că, din lăuntru, au ieșit Cei șapte îngeri cari purtau Șapte urgii. În alb, erau Îngeri-aceia, îmbrăcați, În in fiind înfășurați. Erau, de-un alb strălucitor, Veșmintele îngerilor. Un brâu de aur le-a cuprins Straiul și, peste piept, i-a-ncins.

7. Atuncea, o făptură vie, Din cele patru – cum se știe – Șapte potire a luat – Din aur – iar apoi le-a dat, La îngerii cari așteptau. Pline, potirele erau, Doar cu mânia Domnului, Cari viu e-n veacul veacului.

8. Templul, îndată, am văzut, Cum că, de fum, a fost umplut, Din slava Dumnezeului Cel viu și a puterii Lui. Apoi, în Templu, nimenea, Să intre, nu va mai putea, Decât atunci când se sfârșesc Urgiile care lovesc Fața întregului pământ Și care, șapte-n număr, sânt.”