Apocalipsa 16 NTR

1. Am auzit un glas puternic zicându-le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“.

2. Primul s-a dus și și-a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.

3. Al doilea și-a vărsat vasul în mare și ea s-a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.

4. Al treilea și-a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s-au transformat în sânge.

5. L-am auzit pe îngerul apelor zicând: „Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt, pentru că ai judecat aceste lucruri.

6. Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, le-ai dat și Tu să bea sânge! Merită aceasta!“.

7. Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic, judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“.

8. Al patrulea și-a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s-a dat voie să-i ardă pe oameni cu foc.

9. Oamenii au fost arși de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Ei nu s-au pocăit și nu L-au glorificat.

10. Al cincilea și-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere

11. și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s-au pocăit de faptele lor.

12. Al șaselea și-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor care vin din est.

13. Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals.

14. Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.

15. „Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și oamenii să nu-i vadă rușinea“.

16. I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“.

17. Al șaptelea și-a vărsat vasul în aer. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S-a terminat!“.

18. Au avut loc fulgere, sunete și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur așa de mare.

19. Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui.

20. Orice insulă a fugit, iar munții n-au mai fost găsiți.

21. Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.