Apocalipsa 16 VBRC2020

1. Și am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor șapte îngeri: „Mergeți și vărsați cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”.

2. Atunci a plecat primul și a vărsat cupa lui pe pământ și a apărut o rană dureroasă și periculoasă pe oamenii care aveau indiciul Fiarei și s-au prosternat înaintea chipului ei.

3. Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare și ea a devenit sânge ca al unui mort și orice suflare de viață a pierit: tot ce era în mare.

4. Și al treilea și-a vărsat cupa în râuri și izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.

5. Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor, spunând: „Drept ești tu, cel care ești și care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat toate.

6. Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, iar tu le-ai dat să bea sânge: au meritat-o”.

7. Și am auzit altarul, spunând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile tale!”.

8. Al patrulea a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,

9. iar oamenii au fost arși de căldura mare. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, și nu s-au convertit ca să-i dea glorie.

10. Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] își mușcau buzele de durere.

11. Și au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.

12. Apoi al șaselea și-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufrátul, și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.

13. Atunci am văzut [ieșind] din gura dragonului, din gura Fiarei și din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niște broaște.

14. De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.

15. „Iată, eu vin ca un hoț! Fericit cel care veghează și își păstrează hainele ca să nu umble gol și [astfel] să i se vadă rușinea!”.

16. Și i-a adunat în locul numit în evreiește Armaghedón.

17. Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa în aer și a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut”.

18. Și au urmat fulgere, zgomote și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost!

19. Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și și-a adus aminte Dumnezeu de Babilónul cel mare, ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.

20. Atunci, orice insulă a fugit și munții nu au mai fost găsiți.

21. Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talánt [fiecare]. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.