Apocalipsa 5 VDCL

1. Și am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe dinapoi, pecetluită cu șapte peceți.

2. Și am văzut un înger puternic vestind cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea și să‐i desfacă pecețile?

3. Și nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea.

4. Și plângeam mult, pentru că nimeni n‐a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea.

5. Și unul dintre prezbiteri mi‐a zis: Nu plânge. Iată Leul care este din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.

6. Și am văzut între scaunul de domnie și cele patru viețuitoare și între prezbiteri un Miel stând, ca înjunghiat, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

7. Și a venit și a luat‐o din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie.

8. Și când a luat cartea, cele patru viețuitoare și cei douăzeci și patru de prezbiteri au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harfă și potire de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.

9. Și ei cântă o cântare nouă zicând: Vrednic ești tu să iei cartea și să deschizi pecețile ei: fiindcă ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău oameni din orice seminție și limbă și popor și neam,

10. și i‐ai făcut Dumnezeului nostru o Împărăție și preoți și vor împărăți pe pământ.

11. Și am văzut și am auzit ca un glas de îngeri mulți, împrejurul scaunului de domnie și al viețuitoarelor și al prezbiterilor; și numărul lor era zecimi de mii de zecimi de mii și mii de mii,

12. zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să primească puterea și bogății și înțelepciune și tărie și cinste și slavă și laudă.

13. Și pe orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele, le‐am auzit zicând: Celui ce șade pe scaunul de domnie și Mielului fie lauda și cinstea și slava și stăpânirea în vecii vecilor.

14. Și cele patru viețuitoare ziceau: Amin! Și prezbiterii au căzut jos și s‐au închinat.